Posted in Fără categorie

Leapșă

carti

  O leapșă primită de la Alexa în care trebuie să răspund la o serie de întrebări legate de literatură.

1. Daca vi s-ar propune să vă scrieți biografia, cărui scriitor i-ați încredința sarcina aceasta?

  Lui Antony Beevor.

2. Care sunt motivele pentru care i-ați încredința lui sarcina aceasta?

  Pentru că mi-ar scrie biografia cu talentul unui istoric. 

3. Este sfârșitul lumii. Ce carte ați pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanității?

  Mi-ar lua foarte mult timp să aleg, Sunt o mulțime de cărți care ar merita salvate. Și totuși nu știu dacă aș putea să aleg doar una.

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?

  Acasă în liniște.

5. Dacă ați avea puterea de a « șterge » un personaj de roman, care ar fi acesta?

Nici unul. Dacă autorul l-a introdus în roman înseamnă că are un rol bine definit. Fără el romanul nu ar mai fi același. 

6. Care sunt motivele pentru care ați scoate acest personaj?

  –

7. Câți kilometri ați merge pentru a găsi o carte ?

  Depinde. În prezent pot comanda o carte de pe internet, deci nu trebuie să merg prea mult.

8. Daca ar fi posibil să vă întoarceți în trecut, ce scriitor ați vrea sa întâlniți ?

  Cred că Victor Hugo. Mi-a plăcut foarte mult romanul “Mizerabilii”.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ați adresa (În afară de « Bună ziua ») ?

  Nu știu ce aș putea să-i spun. Probabil aș formula ceva întrebări pe loc.

10. Descrieți biblioteca visurilor voastre.   

Să aibă multe cărți care să îmi placă (în special de istorie).

Posted in Fără categorie

Mihai Eminescu–Glossă

Astăzi am putea să citim măcar câteva versuri (sau poate mai multe) scrise de Mihai Eminescu. Eu am ales următoarea poezie:

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.