Vizitând podul John Frost Din Arnhem:
A bridge too far…
Category: Fără categorie
Paște Fericit!
Paște Fericit alături de cei dragi!
Happy Easter! Joyeuses Pâques! Buona Pasqua! Frohe Ostern! Καλό πάσχα!
Hristos a înviat!
În luna lui marte…
“Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.”
În vizită prin Olomouc
Prin Pardubice…
Momentan mă aflu într-o deplasare în Pardubice și nu am putut rata ocazia de vizita orașul. Așadar să vedem cam ce am găsit și mi-a plăcut mai mult acolo:
- Castelul în care își desfășoară activitatea în prezent Muzeul Boemiei de Est și tot aici se află și Galeria Boemiei de Est:
- Poarta verde în stil renascentist la baza turnului de 60 m înălţime:
- Piaţa Pernštýnsky:
- Clădirea Primăriei:
- Biserica Sf. Bartolomeu construită între 1507-1514:
24 Ianuarie 1859
La 24 ianuarie 1859, era ales domn al Ţării Româneşti noul domnitor al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. Prin această dublă alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, Moldova şi Ţara Românească deveneau un singur stat.
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
