Odă (în metru antic)

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Advertisements

14 thoughts on “Odă (în metru antic)

  1. Buna ziua si bine v-am regasit !
    Toti se emotioneaza la suferinta unui prieten, dar numai un suflet cu adevarat bun, se poate bucura de succesele unui prieten. Iti multumesc ca-mi esti alaturi!

    Hello, well I found!
    Everyone touches the suffering of a friend, but a very good soul, enjoy the successes of a friend. Thanks to you with me!

  2. ah, Eminescu… ❤ suntem aceeasi zodie, ca si Minulescu pe care-l iubesc din liceu! 🙂
    * * *
    MULTUMESC pentru popasurile-ti periodice la locu'-mi de joaca, salutari toulousene si-o nopate-buna! amicale gânduri, Mélanie Bedos-Nicolas

Write a comment:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s