Astăzi am putea să citim măcar câteva versuri (sau poate mai multe) scrise de Mihai Eminescu. Eu am ales următoarea poezie:
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Paul's Blog 
Sublima postarea ta Paul ! Ai facut o alegere foarte foarte buna ! 🙂
Iti las si eu cateva catrene tot de la marele nostru poet.
Mihai Eminescu – Catrene
Când te pierzi în valul vietii
Trist la tarm doar eu ramân:
Brate fara de nadejde,
Nava fara de stapân.
*
Cum se turbura izvorul
Când din el drumetul bea,
Astfel ma-nfioara dorul
Când rasari în calea mea.
*
Tu esti aerul, eu harpa
Care tremura în vânt,
Tu te misti, eu ma cutremur
Cu tot sufletul în cânt.
*
Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am sa cânt din al tau suflet
Sa fac lumea sa suspine.
O zi minunata iti doresc Paul! 🙂
Frumoase versuri…
Superbe, mi-ai facut o mare bucurie, credeam ca o sa treaca ziua fara sa il omagiez cumva! sa-l citim cred ca e cel mai frumos omagiu!
Multumesc pentru postare, aceasta poezie este una din preferatele mele! 🙂
Minunata alegerea ! Multumim mult !
Glossa si Oda in metru antic sunt preferatele mele – felicitari!
Ador poeziile lui Eminescu:X mi se par a fi de o eleganta aparte:)
frumoasa poezia, ca mai toate scrise de eminescu … nu stiu ce-as alege daca as fi nevoita …
frumos … la multi ani cu intarziere doar o luna 🙂 – un an asa cum ti-l doresti, sa ai, Paul! 🙂
Multumesc!
Tarziu nu este niciodata 😀
preferata mea de la eminescu……de asemeanea e superba si scrisoarea a 3a….si de o actualitate care ma ingrozeste:
Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;
Toti pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa,
Chintesenta de mizerii de la crestet pâna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Îsi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-acestia tara noastra îsi alege astazi solii!
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrâul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cântece si jocuri…
Si apoi în sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si stârpitura,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Încât fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Bâlbâiti cu gura strâmba sunt stapânii astei natii!
Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!
Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi
Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,
Îndraznesc ca sa rosteasca pân’ si numele tau… tara
Great blog post, I have been looking into this a lot recently. Good to hear some more news on this. Keep up the good work!
Un adevarat geniu, Eminescu. Uneori ma intreb de ce faceam comentarii la scoala, pe poezii si proza, ca sa stricam farmecul unei lucrari artistice, gen Mihai Eminescu! Noi novicii, ne dadeam bine pe langa Eminescu!!
O stiu pe de rost 😀
Bravo! 🙂